marți, 14 martie 2017

Kanzan sakura flower

Photo

Kanzan sakura flower

There are more than 100 varieties of sakura in Japan, some of them so similar that only a specialist can flawlessly identify them. But among the easiest to remember is Kanzan, a variety that blossoms later than most others, for example in Tokyo it is in full bloom during mid to late April, when other other cherry trees are long withered. Its intense pink flower has more than 30 petals…

http://muza-chan.net/japan/index.php/blog/kanzan-sakura-flower


Ceea ce e mai sus se găseşte pe pagina https://plus.google.com/+LiliFloreaMuzachan Acolo sunt multe informaţii despre Japonia.



Concursul Ziarului Mainichi, din Japonia

  Haikuul cu care am obţinut o menţiune de onoare la ediţia a 20-a concursul ziarului Mainichi din Japonia.

lilac flowers –
an old man wipes his sweaty forehead
with the back of his hand


flori de liliac -
un bătrân îşi şterge fruntea transpirată
cu dosul palmei




http://cdn.mainichi.jp/vol1/2017/03/06/20170306p2a00m0na004000q/0.pdf

Un pictor, peste milenii sau o clipă vede inima lui înflorind - un montaj la care am contribuit cu două haikuuri


Un montaj cu lucrări ale pictoriţei Chihiro Iwasaki (1918–1974). A fost una dintre cele mai bune artiste în acuarelă, scriitoare şi graficiană care a militat toată viaţa pentru drepturile la pace şi fericire ale copiilor.
Câteva dintre acuarelelele lui Chihiro Iwasaki au servit drept sursă de inspiraţie unor poeţi români. Cristina Rusu, coordonatoarea proiectului a publicat acest montaj pe saitul Agonia. Vă invit să citiţi!

 http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14099839/Un_pictor,_peste_milenii_sau_o_clip%C4%83_vede_inima_lui_%C3%AEnflorind_





Recucerită
grădina bunicilor -
vacanţa mare


Copilul ascuns
după floarea-soarelui:
„Să nu mă trădezi!”

vineri, 2 decembrie 2016

Haiku in english from the Countres of the World

on a cliff
writing a new haiku  –
golden twilight

岩壁に
新しい俳句を書いている ―
金色のたそがれどき
 
 
Cu acest haiku am participat la concurs. Nu a luat premiu, dar a fost remarcat.

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Travelers through Seasons/ Călători prin anotimpuri - American-Romanian Anthology



Bashō mentions the term “haibun” for the first time in 1690 as defining a new literary genre in the form of the traditional Japanese diary, but which would borrow models from the Chinese poetic prose.
Judging the rustic and even the vulgar as being worthy from a poetic point of view, Bashō creates haibun in an everyday language. A certain nuance of the elliptic style can be referred to as a delicate sense of decency. Supreme beauty cannot be put into words; its utmost expression is to be found in the serenity of the mind.
One could classify them as short prose with an autobiographical tone, often descriptive, the principal aims being nature and introspection.
The West was introduced to haibun quite late, by the 1990s, following the emergence of translations made directly from Japanese, first in the Anglophone countries, then the Francophone countries.
American poet Bruce Ross published the first American haibun anthology in 1998, Journey to the Interior, American Versions of Haibun (Călătorie spre interior, versiuni americane de haibun), and together with Jim Kacian he edited the anthology Up Against the Window (Privind pe fereastră) in 1999. These works make a brief account of the genre, illustrated by texts differing in style, starting with earlier texts and ending with contemporary ones.
The French approached haibun later, this form of poetry is known only after magazines Ploc! or Gong published haibun in their pages. But in recent years the haibun took momentum in France, especially after 2011 when the Association of Francophone Haibun Authors (A.F.A.H.) was founded by Danièle Duteil and Gérard Dumon, especially to promote this kind of poem, in the electronic journal entitled L'Echo de l'étroit chemin. Then, in 2014, it was promoted by issuing the Haibun francophone Anthology entitled Cross-roads (Chemins croisés), edited by PIPPA Publishing House in Paris.
Romanian haibun was influenced by the appearance of the fran- cophone and anglophone haibun and it was first found in the pages of Haiku Magazine, founded in 1990. The length of the Romanian haibun is variable. Some are short, consisting of only a few sentences and a haiku, and others are long, reaching more pages and several haikus, but the most common are short haibun, under a page  in length.
The idea of bringing together major authors of haibun of Romania and the United States in an anthology was supported by the American poet Bruce Ross. Therefore, in this book, we selected together 20 Romanian poets and 20 American poets of haibun. Each poet has  been selected with 1-5 poems.
The 20 Romanian poets present in this book different subjects, resulting from personal experiences after visits or trips taken to exotic places abroad or across the country, some focusing on the beauty of nature, others exploring the twists and turns of the human soul.
Most  haibun are written using present tense, generally adopted also in the haiku poem. The Romanian author’s haibun are short stories with autobiographical or descriptive character, nature and introspection being the main features.
It can be seen that some Romanian haibun poems are longer  than those of the American poets, perhaps because English is manifestedly more concise than Romanian, both in prose and haiku.
In the selection of the title of the anthology, Călători prin anotimpuri / Travelers through Seasons, we were inspired by Bashō’s words: “The months, the days are eternal travelers; the years taking the place of one another, are also travelers ... “ As well we, humans, we travel through life, seasons and years completing them in  our  short stay on this planet which travels around the sun creating the  four seasons.
I believe that by the outstanding literary qualities and by its diversity, the Romanian haibun and the American haibun are presented in this book as an original and attractive literature, not only for those who love Japanese poetry but also for classic literature readers. We invite you to read it!
Valentin Nicoliţov
President of Romanian Haiku Society
 

     Cuvântul haibun este menţionat pentru prima dată de Basho în 1690, ca definind un nou gen literar prezentându-se sub forma unui tradiţional jurnal de călătorie japonez, dar care împrumută modele din proza poetică chineză.
     Considerând că rusticul, chiar şi vulgarul pot conţine valenţe poetice, Basho construieşte haibun-ul utilizând limbajul cotidian, O nuanţă specială a stilului eliptic ar putea fi numită delicata pudoare. Frumuseţea supremă nu poate fi descrisă, ea manifestându-se în cel mai înalt grad în starea de serenitate a minţii.L-am putea defini ca proză scurtă cu tentă autobiografică, registrul cel mai frecvent fiind cel descriptiv, natura şi introspecţia definind principalele ţinte. 
     Occidentul l-a cunoscut destul de târziu,  prin anii 1990, în urma apariţiei unor traduceri făcute direct din japoneză mai întâi în ţări din sfera anglofonă, apoi din cea francofonă.
     În anul 1990 poetul american Bruce Ross a publicat prima antologie americană de haibun, Călătorie spre interior, versiuni americane de haibun (Journey to the Interior, American Versions of Haibun), iar impreună cu Jim Kacian, a editat în 1999 antologia Privind pe fereastră (Up against the Window).
 
     Lucrarea îşi propunea să realizeze o scurtă istorie a genului prin texte diferite din punct de vedere stilistic, începând cu cele publicate timpuriu şi sfârşind cu unele texte contemporane.
     Francezii s-au apropiat ceva mai târziu de haibun,  această formă de poezie fiind cunoscută abia după  apariţia revistelor Ploc ! sau Gong, în paginile acestora.  Dar în ultimii ani haibunul a luat un deosebit avânt în Franţa, mai ales după 2011 când  este fondată, de Daniele Duteil şi Gerard Dumon, Asociaţia Francofonă pentru Autorii de Haibun (AFAH) destinată promovării acestui  poem, având jurnalul electronic întitulat L’Eco de l’etroit chemin. Apoi, în 2014, prin  apariţia Antologiei francofone de haibun întitulată Drumuri încrucişate/Chemins croises,  la Editura PIPPA,în  Paris.
     Haibunul românesc, fiind influenţat de apariţia haibunului anglofon şi a celui francofon,  apare pentru prima dată la noi  după fondarea revistei Haiku în anul 1990, în paginile acesteia.

     Lungimea unui haibun românesc este variabilă. Unele, scurte,  sunt alcătuite doar din câteva fraze şi un haiku, iar altele, lungi, ajung la mai multe  pagini şi câteva haiku-uri, dar cele mai frecvent întâlnite sunt poemele scurte, de aproape o pagină.
     Ideea de a reuni autorii importanţi de haibun din România şi din America într-o antologie s-a bucurat de adeziunea şi sprijinul poetului american Bruce Ross . Ca urmare, în această carte,  am selectat împreună, 20 de poeţí români şi 20 de poeţi americani de haibun. Fiecare poet a fost selectat cu 2-5 poeme.

     Cei 20 de poeţi români  prezintă în această carte   teme diferite, rezultate din experienţe personale avute  în urma unor vizite sau călătorii în locuri exotice de peste hotare sau prin ţară, unele punând accent pe frumuseţile naturii, altele  explorând meandrele sufletului omenesc. 
     Majoritatea poemelor adoptă timpul prezent aşa cum este în general adoptat şi de poemul haiku. La autorii români haibunul este o proză scurtă având caracter autobiografic sau descriptiv, natura şi introspecţia fiind principalele caracteristici.

     Se poate observa că unele poeme haibun româneşti sunt mai lungi decât cele ale poeţilor americani, poate şi pentru faptul că limba engleză se manifestă mult mai concis decât limba română, atât în textele de proză cât şi în haiku-uri.
     În alegerea titlului antologiei, Călători prin anotimpuri/ Travelers through Seasons, ne-am inspirat din cuvintele lui Basho:”Lunile, zilele sunt călători eterni; anii care-şi iau locul unul altuia, aşişderi sunt călători…”
La fel şi noi, oamenii, suntem călători  prin viaţă, prin anotimpurile şi anii ce-i parcurgem în scurtul drum al nostru pe această planetă care călătoreşte  în jurul soarelui creând cele patru anotimpuri.
     Consider că prin calităţile literare deosebite şi diversitatea formelor  haibunul românesc şi haibunul american se manifestă în această carte ca o literatură originală atractivă nu numai pentru cei ce iubesc poezia niponă ci şi  pentru cititorii de literatură clasică. Vă invităm s-o citiţi!
Valentin Nicoliţov
Preşedintele Societăţii Române de Haiku

100 DE POEME HAIKU PENTRU PACE / 100 DE POEME HAIKU PENTRU PACE


Le livre 100 haikus pour la paix s’ínscrit dans le cadre des commémorations du centenaire de la Grande Guerre (Premier Guerre Mondial) et est le fruit de la collaboration entre le Conseil départamental de la Somme et de la maison d’edition picarde L’iroli. Pour realiser le livre ont été reçus plus de 1200 haikus, composés par 400  auteurs issus des cinq continents parmi lesquels ont été choisis 100 haikus par de poètes de 27 pays. Chaqun d’eux est présenté dans sa langue originare, ainsi qu’en français, anglais, allemand et espagnol. Traduction par Alan Fell, Isabel Asunsolo et Klaus Dieter Wirth. Le livre est illustré d’estampes de l’artiste plasticienne irako-tchéque Sansen Mustafova. Dans le livre sont sélectionnés aussi 4 poètes roumains. Nous présentons ci-dessous quelques poètes et quelques poèmes.
 
Cartea 100 de poeme haiku pentru pace se înscrie în cadrul comemorărilor centenarului Marelui Război (Primul Război Mondial) şi este rezultatul colaborării dintre Consiliul Departamental Somme şi editura picardiană L’iroli. Pentru a realiza această carte au fost primite 1200 de poeme haiku compuse de 400 de autori de pe cinci continente dintre care au fost selectate 100 de poeme haiku ale unor poeţi din 27 de ţări. Fiecare poem este prezentat în limba lui de origine, dar şi în franceză, engleză, germană şi spaniolă. Traducerea lor s-a făcut de Alan Fell, Isabel Asunsolo şi Klaus Dieter Wirth. Cartea este ilustrată cu stampe ale artistei plastice de origine irakiano-cehă Sansen Mustafova. În carte sunt prezenţi şi 4 poeţi români. Prezentăm în continuare câţiva poeţi şi câteva poeme.
Laurent Somon, Franţa

La Somme se souvient            Somme îşi aminteşte
de ces soldats étrangeres         de soldaţii străini sosiţi
Terre de guere et paix             Pământ de război şi pace
Susana Benet, Spania
Abreuvoir.                               Adăpătoare.
À côté du cheval                     Lângă un cal
boit un moineau                      bea o vrabie
Israel I. Balán, Mexic
Frontière –                               Frontieră –
les mêmes oiseaux                   aceleaşi păsări
des deux côtés                         pe ambele părţi
Damien Gabriels, Franţa
Une perine abeille                    O albină
de pâquerette en pâquerette –  zburând din floare-n floare –
je tondrai demain                     voi cosi mâine
Gilles Brulet, Franţa
Explosant                                Făcând explozie
au-dessus de ma tête               deasupra capului meu
un chant de fauvette                un cântec de pasăre
Vincent Hoarau, Franţa
Nuit noire –                            Noapte neagră –
dans la tranchée une clope      în tranşee c-o  ţigară 
et une luciole                          şi un licurici
Sylvie Lavoie, Canada
Pendant les bombardements   Între atacuri
une rose trémière                     o singură nalbă
est restée debount                   rămasă vertical
Roganov Vladimir, Rusia
L’épave du tank                      Epava de tanc
devenue serre de metal           ajunsă doar o seră
pour des centaines de fleurs    pentru sute de flori
Maria Tirenescu, România
Nuages noirs dans le ciel –      Nori negri pe cer –
il lui offre                                el îi aduce în dar
un fleur de lune                       un crin al păcii
Gérard Dumon, Franţa
Guernica                                  Guernica
un vieil home                           un bătrân
devant le tableau                     în faţa tabloului
Rosa Clement, Brazilia
Fin de la guerre                       Sfârşitul războiului
la couleur des fraises               culoarea fragilor
envahit le marché                    invadează piaţa
Roland Halpert Franţa
Frontière –                               Frontieră –
les mêmes oiseaux                   aceleaşi păsări
des deux côtés                        pe ambele părţi